Pentru noi NY nu a fost un alt oras pe care l-am vizitat, ci o experienta in sine. NY este orasul filmelor adolescentei si tineretii noastre. De la venirea lui Vito Corleone pe Ellis Island pana la Lupul de pe Wall Street. De la Seinfeld la Harvey Specter, de la Brooklin Bridge la Plaza Hotel, toate au fost teaser-uri pentru ce am trait aceste 3 zile.

Am inceput sa simtim aerul orasului de la aterizarea pe JFK, un aer greu de oras rece care se pregatea sa doarma. Zona in care am stat, Central Park, este potrivita oricarui turist comod, invatat cu frumosul si binele calatoriilor din placere.

In prima zi am ales si rezervat sightseeing-urile pe care le-am dorit (ideal ar fi fost ca rezervarile sa fie facute cu mai mult de 5-10 zile inainte pentru ca unele obiective, precum Statuia Libertatii, spectacole ca Lion King sau Anastasia pe Broadway, anumite restaurante – Le Coucou, Nobu, Cipriani sunt greu de rezervat in interval de 3 zile).

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa iesim pe 5th Avenue unde am fost intampinati de un vant care facea ca cele – 6 grade Celsius sa para – 10.

Pasii ne-au fost ghidati de Dumnezeu catre Biserica Sf. Thomas, in care am uitat de frig si am gasit caldura linistii divine. Stilul gotic si vitraliile faceau ca Biserica in interior sa fie mai impunatoare decat zgarie norii de afara.

De altfel, in fiecare din cele 3 zile, Dumnezeu ne-a indrumat catre o Biserica (a doua zi am ajuns in Sf. Patrick iar azi in Trinity Church, chiar vis a vis de Wall Street, nr 1). Dupa un mic dejun la Pain Quotidiene (punct fix al celor 3 dimineti new yorkeze), am plecat la Rockefeller Plaza unde de la inaltimea Top of the Rock am vazut perspectiva cladirilor tipice Big Apple. Este o chestiune de optiune daca vreti sa vedeti orasul de pe Top of the Rock, Empire State Building sau Freedom Building, dar macar una dintre aceste posibilitati de a vedea orasul de sus trebuie accesata.

Avand in vedere sensibilitatea noastra la frig si vant, a doua parte a zilei am petrecut-o in MoMA (Museum of Modern Arts), unde pe langa obiecte de arta moderna, unele de neinteles pentru noi, am admirat si opere apartinand lui Van Gogh, Picasso, Monet sau Magrite. L-am cautat si pe Brancusi, dar operele lui nu erau expuse in aceasta perioada. Din cauza schimbarii de fus orar si frigului, am terminat ziua in camera de hotel, adormind de la ora 17.00 si ratand rezervarea la un restaurant japonez inedit, Koi.

Aparenta pierdere a primei seri s-a razbunat cu una dintre cele mai frumoase dimineti din viata noastra. La 06.30 eram in Central Park, privind un rasarit care se reflecta in cladirile de sticla precum stelele in ochii persoanei iubite, ascultand ciripitul vrabiutelor si jucandu-ne cu 2 labradori insotiti de stapanii joviali si politicosi.

Am luat un taxi si am ajuns pe Brooklin Bridge, pe care l-am traversat integral pe jos, sfidand frigul amplificat de raul Hudson. Apoi, ne-am plimbat prin magazinile din Saks Fith Avenue si Madison Avenue, ajungand in Times Square si apoi pe Broadway pentru a vedea Phantom of the Opera la Majestic Theatre. Pranz la Burger and Lobster, cina la Zuma.

Senzatia de a te zgai la cladirile impunatoare dispare dupa cateva rotiri nefiresti ale gatului si te obisnuiesti cu eclecticismul unor cladiri vechi precum cea a Stock Exchange sau Petrossian cu muntii de sticla din jurul Raging Bull si a fetitei din fata lui, simbol al cautatei egalitati de pe Wall Street.

A treia zi credeam ca suntem obisnuiti cu frigul. Ei bine, nu. Am plecat cu feribotul spre simbolul Libertatii americane, statuia daruita de francezi pe vremea lui Napoleon al III lea. Pe punte, vantul iti ingheta orice parte a corpului pe care aveai imprudenta sa o lasi afara, adica mana care tinea tremuranda telefonul pe post de aparat foto. Puteai opta sa stai si inauntru cu un ceai cald in mana in locul telefonului. Statuia este impresionanta iar dificultatea de a te surprinde si pe tine si pe ea in aceeasi poza reprezinta o provocare interesanta.

Am ajuns si pe Ellis Island, locul in care au debarcat cu 100 de ani majoritatea ascendentilor americanilor de astazi. Nu stiu daca este intamplator ca pentru a ajunge la Statuia Libertatii si pe Ellis Island trebuie sa stai la mai multe cozi si controale de securitate intr-un feribot plin ochi de oameni de toate etniile si cetateniile. Imi place sa cred ca este o reproducere inofensiva, in miniatura a travaliului la care erau supusi imigrantii inainte de a fi triati si trimisi spre carantina, libertate sau inapoi in Europa razboaielor neincetate si a tiraniilor absolute de la inceput de secol XX. Vizita la Statuia Libertatii si Iluminarii (pentru a reproduce numele initial) precum si la Ellis Island este o experienta pe o recomandam cu toata caldura.

Cand ne-am intors in oras, cautand 9/11 Memorial ne-am oprit din intamplare la Muzeul Indian Native Americans, un loc in care cartile lui Karl May despre Winnetou prind efectiv viata. Memorialul 9/11 iti ingheata sufletul la propriu si la figurat. Aprinderea unei lumanari la Trinity Church, in memoria victimelor ale caror nume sunt scrise pe locul lasat liber de caderea Gemenilor poate fi o forma de piosenie care trebuie incercata. Nicio poza nu poate reflecta pe deplin suferinta rece degajata de apa permanent curgatoare de pe monument si florile care sunt puse in dreptul numelui victimelor ale caror zile de nastere sunt sarbatorite. Pe locul Gemenilor sunt astazi cele 2 monumente dar si un complex de 7 cladiri construite dupa tragedia din 2001, in mijlocul carora troneaza cea mai inalta cladire de pe teritoriu american (construita special mai inalta decat gemenii cazuti), Freedom Building, arhitectul ei fiind acelasi care a proiectat Burj Khalifa.

Ziua am terminat-o la Cipriani, un restaurant italian celebru unde, pe langa Philip Plein si Patrick Duffy (Bobby din Dallas) era si o bucatareasa romanca, venit aici din 2000, cu care am povestit despre Romania.

Liberul Arbitru CALATORII

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *